Piersicile
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana
viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii
supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in
cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele
persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia
sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si
noaptea sa si-o puna la capul patului.
Studentii au fost amuzati de
lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume,
ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe
masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii
intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat.
Fiecare a inceput sa observ
e ca devenea cutia din ce in ce mai grea.
Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se
descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea
se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era
si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de
ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la
intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui
student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In
plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica:
cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a
inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice
profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe
care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia
greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in
noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem
ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane.
In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem
face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt?! Si ce ai de
gand sa faci cu ele?!...
Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt?! Si ce ai de gand sa faci cu ele?!...
Nu mai am nici o piersica!
RăspundețiȘtergere